Cum l-am cunoscut pe Nicu Ceauşescu

 Era prin anul 1988. Eram angajat la Centrul pentru Controlul Radiocomunicaţiilor Sibiu, al MC.

   Într-o zi am primit un telefon de la Comitetul Judeţean de Partid. O voce masculină mi-a spus: “Sunteţi chemat la tovarăşul prim-secretar. În maxim 15 minute să fiţi aici”.

   Am rămas mască. Era pentru prima dată când eram chemat de un asemenea peronaj. Dar am replicat că ne-având maşină nu pot ajunge aşa repede.

Mi s-a răspuns: - Aşteptaţi.

   Dupa cca un minut:

- Unde aveţi sediul?

I-am spus.

- Bine. Peste 15 minute vă aşteaptă maşina cu numărul…

Apoi a închis.

   Mi-am stors creierii căutând un motiv pentru convocare, dar nu am găsit nimic. Totuşi pentru orice eventualitate am pus în mapă diverse regulamente, decrete şi HG-uri, apoi am plecat.

   Am fost introdus în cabinetul prim-secretarului adică la Nicu Ceauşescu.

Stătea la birou şi vorbea la telefon. Am rămas lângă uşă, dar el mi-a făcut semn să iau loc.

   După câteva momente a închis telefonul, s-a ridicat în picioare şi mi-a întins mâna.  M-am ridicat şi eu, i-am strâns mâna şi m-am prezentat cu numele şi funcţia.

   A început să-mi pună întrebări privind serviciul, ce facem acolo, ce atribuţii avem, ce controlăm, despre regulamente, etc. La un moment dat m-a întrebat dacă radioamatorii ţin de noi. (M-am gandit că vre-un radioamator a dat de dracu’...) I-am explicat ce şi cum, privind regulamentul de radiocomunicaţii, autorizarea, dar şi faptul că există o federaţie de specialitate în cadrul CNEFS, radiocluburi, case de pionieri etc.

   M-a ascultat cu atenţie cerînd detalii din când în când.

Apoi intinzându-mi un dosar:

- Ce este cu povestea asta?

L-am deschis şi brusc am înţeles motivul chemării mele.

   Dosarul conţinea acte de dare în judecată a directorului PECO (acum Petrom) din Sibiu, pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului de Radiocomunicaţii referitor la  autorizarea reţelelor de radiocomunicaţii, dar şi pentru acuzaţii defăimătoare aduse reprezentanţilor DRTv aflaţi în exerciţiul funcţiunii.

   Ce se întâmplase: În urmă cu câteva luni, la o verificare a reţelei de radiocomunicaţii aparţinând PECO am constatat că nu exista nici-un fel de autorizaţie de funcţionare. Cu excepţia facturii de cumpărare a echipamentelor, nu am găsit nici aprobare de instalare, nici acord de frecvenţă,  practic funcţionau ilegal.

   Directorul de atunci, bazându-se pe relaţiile de partid dar şi personale cu Nicu Ceauşescu, a refuzat să stea de vorbă cu noi, a refuzat primirea procesului verbal de inspecţie, ba mai mult ne-a spus că: “după ce veniţi aici să vă milogiţi la mine să vă dau benzină, aveţi tupeul să mă controlaţi?”

   Ghinionul lui a fost că noi n-aveam maşină la centru, în plus am avut şi martori la discuţie.

   Relatând cele întâmplate directorului DRTv, acesta n-a stat mult pe gânduri şi a dat dispoziţie pentru întocmirea dosarului penal. Dar cum nimeni din conducerea unor instituţii  nu ajungea în faţa justiţiei, fără aprobarea comitetului judeţean de partid, dosarul a a juns pe masa lui Nicu Ceauşescu.

   Dupa ce a ascultat relatarea mea, Nicu Ceauşescu a pus mâna pe telefon şi l-a luat la întrebări de directorul PECO. I-a vorbit destul de dur şi i-a reproşat că l-a minţit. La urmă i-a spus “chiar meriţi să faci un pic de puşcărie” .

   Bineînţeles că până la urmă dosarul a fost închis iar tov. director de la PECO a răsuflat uşurat.

   În încheierea discuţiei, Nicu Ceauşescu mi-a spus să ne vedem de treaba noastră şi să aplicăm legea, la sânge… iar dacă am vre-o problemă să-l caut imediat.

   Spre surprinderea mea Nicu Ceauşescu s-a comportat civilizat, amabil, a vorbit frumos, fără acea morgă şi obrăznicie tipică pentru un activist de partid.

   A trecut cam un an şi întâmplarea a făcut să-mi amintesc de cele spuse  de Nicu Ceauşescu…

   Prin toamna anului 1989, am fost chemat la o şedinţă la sediul CJEFS de care aparţinea Radioclubul Judeţean Sibiu. Erau prezenţi Ion Biriş directorul CJEFS, tov. Paolazzo Iosif,   Vasile Ciobăniţă care îşi făcea intrarea pe funcţia de secretar general al FRR, câţi-va radioamatori şi o tovarăşă de la CNEFS,  arogantă şi obraznică.

   Scopul şedinţei: analiza activităţii Radioclubului Judeţean Sibiu.

După o discuţie destiul de sumară, s-a trecut la motivul principal al şedinţei, care-l constituia  “comportamentul abuziv şi dictatorial al unor radioamatori”.

Trebuie să precizez că din 1986 când mi-am dat demisia, nu mai aveam nici-o funcţie în Comisia de radioamatorism, pe motiv de conflict de interese, fiind angajat al Ministerului Comunicaţiilor.

   După ceva timp am aflat că “comportamentul” era reclamat de un delator cunoscut sub indicativul de YO6QW. (Mai păstrez o “reclamaţie” olografă! semnată în fals cu numele altui radioamator [care habar n-avea că i-a fost uzurpat numele], dar în realitate scrisă de YO6QW) plină de acuze mincinoase, care era sa-l aducă în faţa justiţiei. Analiza scrisului a fost relevantă…

   După câteva discuţii, tovarăşa, i-a reproşat directorului că nu a intevenit la timp pentru “calmarea spiritelor” şi cum nu a avut curajul să se ia de ceilalţi doi “împricinaţi” care purtau uniforma militară şi aveau grade superioare, (col. C. Iordache YO6CDP şi Mr. S. Bolgar YO6BZH) am rămas doar eu “calul de bătaie” spunând că “a mai disciplinat ea şi pe alţii”…

   Nu mai insist cu ce i-am răspuns eu privind disciplinarea altora… (hi).

   Destul, că a doua zi am primit un telefon de la directorul CJEFS, care era băiat de treabă şi m-a anunţat că “tovaraşa de la CNEFS” este pornită pe fapte mari şi că e bine să fac ceva să o liniştesc.

   Şi atunci, m-am gândit să apelez la Nicu Ceauşescu. I-am dat un telefon, i-am relatat pe scurt despre cele întâmplate; mi-a răspus, stai liniştit, nu are aprobarea comitetului judeţean să facă anchete. A mai promis o vizită la Radioclubul Judeţean.  (Nu a mai fost să fie. Cursul evenimentelor a fost altul.)

  Am  aflat apoi, că în următoarea jumătate de oră a fost nevoită să părăsească Sibiul cu coada între picioare, fără să ”mai disciplineze şi pe alţii”.

Iar de atunci n-am mai auzit de ea…

   Aceasta a fost o întâmplare din viaţa mea, dar şi din activitatea de radioamator. Mai sunt şi altele. Când voi avea ceva timp voi mai scrie. De exemplu, adevărul despre Centrele de Control pentru Radiocomunicaţii (din perioada de dinainte de 1989),  despre cine şi cum a câştigat concursul TRIO organizat de FRR în anul 1971,  etc.

73’s

Vasile Giurgiu YO6EX