"Telegrafia pentru radioamatorism, este ca sarea în bucate"
"Amateur radio without telegraphy is a food tasteless"

Atenţionare.

   
       Nu toţi radioamatorii sunt egali.
Unii ştiu telegrafie!


   Toate articolele tehnice publicate pe acest blog, sunt rezultatul construcţiilor şi experimentărilor făcute de mine în timpul activităţii de radioamator. Mă adresez în special radioamatorilor începători dar şi altora care s-au lovit de problemele publicate.
   Rog ca eventuelele întrebări să le puneţi numai după citirea cu atenţie a materialului respectiv.
   Vă voi răspunde pe blog sau prin e-mail.
   Nu voi publica comentariile postacilor de profesie.
   Comentariile făcute doar de dragul polemicii nu le voi lua în seamă. Am altceva mai bun de făcut.
MULŢUMESC.


Comentariile sunt bine venite.
Dar...
cele "semnate" anonim nu vor fi publicate.
Vor fi trimise împreună cu autorul lor, acolo unde le este locul...



Scrisoare către tinerii radioamatori


   Vă scriem noi radioamatorii veterani născuţi în anii celui de al doilea război mondial sau imediat după, noi care am învăţat telegrafia şi radiotehnica pe la AVSAP sau UCFS, care am avut instructori radioamatori la rândul lor veterani autorizaţi înainte de război şi pe care i-am cinstit şi îi mai cinstim cum se cuvine.  

   Noi care am trăit în regimul comunist, când o autorizaţie de radioamator era primită după 2-3 ani de verificare securistă şi doar dacă nu aveam muşte pe căciulă sau schelete în dulap de pe vremea regimului burghezo-moşieresc,  sau am fost foarte norocoşi dacă nu s-a aflat că bunicul fusese chiabur sau proprietar de lăptărie.

   Noi radioamatorii veterani care am construit receptoare 0-V-1 cu o lampă pe o bucată de carton şi am recepţionat DX-uri de la celălalt capăt al lumii.

   Noi care am construit un emiţător cu lămpi ruseşti “făcute rost” cu mare greutate.

   Noi care eram prin anii `50-`60 obligaţi să trimitem la FRR copii după carnetul de lucru să se vadă dacă nu cumva vorbim cu radioamatori duşmănoşi regimului popular.

   Noi veteranii care pe la Radiocluburi sau Case de Pionieri ani în şir am ţinut cursuri şi am scos zeci şi sute de radioamatori pasionaţi, unii încă activi aici în ţară sau aiurea pe meridianele terrei.

   Noi care am construit receptoare, emiţătoare sau transceivere cu piese decalibrate adunate din spatele fabricii IPRS sau ICE, aparate cu care am făcut zeci şi sute de mii de QSO-uri şi am participat la concursuri internaţionale, ne-am bătut cot la cot cu “capitaliştii” dotaţi cu ultimul răcnet al tehnicii.

   Noi care cu gioarsele noastre am avut obrăznicia să şi câştigăm multe din aceste concursuri.

   Noi care am băut cafea cu nechezol, cico şi brifcor, ca să nu adormim  cu pistolul de lipit în mână sau cu capul pe microfon la un DX sau concursuri.

   Noi care primeam pe sub mână documentaţia tehnică, prin şoferi de tir sau marinari din flota României unii dintre ei radioamatori activi (da, atunci România avea flotă!).

   Noi care la “revoluţie” ne-am trezit cu vitejii soldaţi ai armatei române la uşă, ne-au pus kalaşnikovul sub nas şi ne-au confiscat A-patrusutedoişpele şi microfonul ca să nu contactăm “teroriştii” pe care nu i-a văzut nimeni nici atunci şi nici mai târziu.

   Noi care ne-am construit primul calculator HC-85 prin anii ’80, noi care pe la mijlocul anilor ’90 am dat bani grei pe un 286 sau 386. Noi care am fost printre primii clienţi pe la café-interneturile deschise atunci.

   Noi care am deschis primele saituri şi bloguri pentru radioamatori.

   Noi care în cea mai grea perioadă a secolului trecut, am reuşit să ţinem sus drapelul României.

   Noi veteranii radioamatorismului românesc care nu ne plasăm la vârful piramidei lui Maslow”, dar care am format baza acestei piramide care altfel nici nu ar fi existat.

   Noi radioamatorii veterani pe care voi îi consideraţi  mazete ale radioamatorismului, vă rugăm să ne scuzaţi că vă împiedicaţi de noi şi vă  stăm în drumul spre vârful piramidei.

   Noi radioamatorii veterani vă rugăm să ne scuzaţi că am rezistat atât de mult timp pe această lume, că încă mai trăim şi nu am murit.

P. conf.
Vasile Giurgiu
YO6EX

Acest articol a apărut prima dată pe saitul radioamator.ro la data de 30 decembrie 2017 şi are 4834 cititori.


Cum l-am cunoscut pe Nicu Ceauşescu


 Era prin anul 1988. Eram angajat la Centrul pentru Controlul Radiocomunicaţiilor Sibiu, al DRTv.
   Într-o zi am primit un telefon de la Comitetul Judeţean de Partid. O voce masculină mi-a spus: “Sunteţi chemat la tovarăşul prim-secretar. În maxim 15 minute să fiţi aici”.
   Am rămas mască. Era pentru prima dată când eram chemat de un asemenea peronaj. Dar am replicat că ne-având maşină nu pot ajunge aşa repede.
Mi s-a răspuns: - Aşteptaţi.
   Dupa cca un minut:
- Unde aveţi sediul?
I-am spus.
- Bine. Peste 15 minute vă aşteaptă maşina cu numărul…
Apoi a închis.

   Mi-am stors creierii căutând un motiv pentru convocare, dar nu am găsit nimic. Totuşi pentru orice eventualitate am pus în mapă diverse regulamente, decrete şi HG-uri, apoi am plecat.
   Am fost introdus în cabinetul prim-secretarului adică la Nicu Ceauşescu.
Stătea la birou şi vorbea la telefon. Am rămas lângă uşă, dar el mi-a făcut semn să iau loc.

   După câteva momente a închis telefonul, s-a ridicat în picioare şi mi-a întins mâna.  M-am ridicat şi eu, i-am strâns mâna şi m-am prezentat cu numele şi funcţia.
   A început să-mi pună întrebări privind serviciul, ce facem acolo, ce atribuţii avem, ce controlăm, despre regulamente, etc. La un moment dat m-a întrebat dacă radioamatorii ţin de noi. (M-am gandit că vre-un radioamator a dat de dracu’...) I-am explicat ce şi cum, privind regulamentul de radiocomunicaţii, autorizarea, dar şi faptul că există o federaţie de specialitate în cadrul CNEFS, radiocluburi, case de pionieri etc.

   M-a ascultat cu atenţie cerînd detalii din când în când.
Apoi intinzându-mi un dosar:
- Ce este cu povestea asta?
L-am deschis şi brusc am înţeles motivul chemării mele.

   Dosarul conţinea acte de dare în judecată a directorului PECO (acum Petrom) din Sibiu, pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului de Radiocomunicaţii referitor la  autorizarea reţelelor de radiocomunicaţii, dar şi pentru acuzaţii defăimătoare aduse reprezentanţilor DRTv aflaţi în exerciţiul funcţiunii.

   Ce se întâmplase: În urmă cu câteva luni, la o verificare a reţelei de radiocomunicaţii aparţinând PECO am constatat că nu exista nici-un fel de autorizaţie de funcţionare. Cu excepţia facturii de cumpărare a echipamentelor, nu am găsit nici aprobare de instalare, nici acord de frecvenţă,  practic funcţionau ilegal.
   Directorul de atunci, bazându-se pe relaţiile de partid dar şi personale cu Nicu Ceauşescu, a refuzat să stea de vorbă cu noi, a refuzat primirea procesului verbal de inspecţie, ba mai mult ne-a spus că: “după ce veniţi aici să vă milogiţi la mine să vă dau benzină, aveţi tupeul să mă controlaţi?”
   Ghinionul lui a fost că noi n-aveam maşină la centru, în plus am avut şi martori la discuţie.
   Relatând cele întâmplate directorului DRTv, acesta n-a stat mult pe gânduri şi a dat dispoziţie pentru întocmirea dosarului penal. Dar cum nimeni din conducerea unor instituţii  nu ajungea în faţa justiţiei, fără aprobarea comitetului judeţean de partid, dosarul a a juns pe masa lui Nicu Ceauşescu.

   Dupa ce a ascultat relatarea mea, Nicu Ceauşescu a pus mâna pe telefon şi l-a luat la întrebări de directorul PECO. I-a vorbit destul de dur şi i-a reproşat că l-a minţit. La urmă i-a spus “chiar meriţi să faci un pic de puşcărie” .
   Bineînţeles că până la urmă dosarul a fost închis iar tov. director de la PECO a răsuflat uşurat.

   În încheierea discuţiei, Nicu Ceauşescu mi-a spus să ne vedem de treaba noastră şi să aplicăm legea, la sânge… iar dacă am vre-o problemă să-l caut imediat.

   Spre surprinderea mea Nicu Ceauşescu s-a comportat civilizat, amabil, a vorbit frumos, fără acea morgă şi obrăznicie tipică pentru un activist de partid.

   A trecut cam un an şi întâmplarea a făcut să-mi amintesc de cele spuse  de Nicu Ceauşescu…

   Prin toamna anului 1989, am fost chemat la o şedinţă la sediul CJEFS de care aparţinea Radioclubul Judeţean Sibiu. Erau prezenţi Ion Biriş directorul CJEFS, tov. Paolazzo Iosif,   Vasile Ciobăniţă care îşi făcea intrarea pe funcţia de secretar general al FRR, câţi-va radioamatori şi o tovarăşă de la CNEFS,  arogantă şi obraznică.
   Scopul şedinţei: analiza activităţii Radioclubului Judeţean Sibiu.
După o discuţie destiul de sumară, s-a trecut la motivul principal al şedinţei, care-l constituia  “comportamentul abuziv şi dictatorial al unor radioamatori”.
Trebuie să precizez că din 1986 când mi-am dat demisia, nu mai aveam nici-o funcţie în Comisia de radioamatorism, pe motiv de conflict de interese, fiind angajat al Ministerului Comunicaţiilor.

   După ceva timp am aflat că “comportamentul” era reclamat de un delator cunoscut sub indicativul de YO6QW. (Mai păstrez o “reclamaţie” olografă! semnată în fals cu numele altui radioamator [care habar n-avea că i-a fost uzurpat numele], dar în realitate scrisă de YO6QW) plină de acuze mincinoase, care era sa-l aducă în faţa justiţiei. Analiza scrisului a fost relevantă…

   După câteva discuţii, tovarăşa, i-a reproşat directorului că nu a intevenit la timp pentru “calmarea spiritelor” şi cum nu a avut curajul să se ia de ceilalţi doi “împricinaţi” care purtau uniforma militară şi aveau grade superioare, (YO6CDP şi YO6BZH) am rămas doar eu “calul de bătaie” spunând că “a mai disciplinat ea şi pe alţii”…
   Nu mai insist cu ce i-am răspuns eu privind disciplinarea altora… (hi).
   Destul, că a doua zi am primit un telefon de la directorul CJEFS, care era băiat de treabă şi m-a anunţat că “tovaraşa de la CNEFS” este pornită pe fapte mari şi că e bine să fac ceva să o liniştesc.

   Şi atunci, m-am gândit să apelez la Nicu Ceauşescu. I-am dat un telefon, i-am relatat pe scurt despre cele întâmplate; mi-a răspus, stai liniştit, nu are aprobarea comitetului judeţean să facă anchete. A mai promis o vizită la Radioclubul Judeţean.  (Nu a mai fost să fie. Cursul evenimentelor a fost altul.)

  Am  aflat apoi, că în următoarea jumătate de oră a fost nevoită să părăsească Sibiul cu coada între picioare, fără să ”mai disciplineze şi pe alţii”.
Iar de atunci n-am mai auzit de ea…

   Aceasta a fost o întâmplare din viaţa mea, dar şi din activitatea de radioamator. Mai sunt şi altele. Când voi avea ceva timp voi mai scrie. De exemplu, adevărul despre Centrele de Control pentru Radiocomunicaţii (din perioada de dinainte de 1989),  despre cine şi cum a câştigat concursul TRIO organizat de FRR în anul 1971,  etc.

73’s
Vasile Giurgiu YO6EX



Cum s-a născut PRO-CW-Club


   Era pe la sfârşitul anilor ’70. La Sibiu în fiecare Vineri după amiaza era zi de radioclub, unde ne adunam (pe atunci eram mulţi) radioamatorii sibieni şi stăteam la taclale despre preocupările noastre radioamatoriceşti.
   Intr-o astfel de Vineri am propus iubitorilor de telegrafie, să înfiinţăm un club al radioamatorilor CW-işti. Printre cei prezenţi erau YO6EV, YO6BZH (SK), YO6XM (SK) buni operatori CW  dar şi alţii  acum răspândiţi prin lumea largă.
   Zis şi făcut. Am pus pe hârtie un proiect de regulament, l-am semnat cei prezenţi şi l-am expediart la FRR respectiv Tov. Paolazzo Josef spre citire şi spre aprobare (speram noi)…

   Au trecut zile, săptămâni, luni şi nu primeam nici-un răspuns la solicitarea noastră.

   După mai bine de un an, în cursul unei vizite la FRR m-am interesat de soarta proiectului nostru, şi am avut o surpriză…
   Raspunsul tov. Paolazzo a fost unul halucinant:
- Care proiect ?
- Păi cel cu clubul telegrafiştilor.
- Nu-mi aduc aminte…
   S-a uitat la mine lung după care a catadixit să-l cheme pe tov. Hîncu, marele antrenor federal. Care fiind interpelat asupra subiectului mai întâi s-a uitat în tavan, apoi rânjind la mine a spus că proiectul este o prostie şi oricum aşa ceva trebuie iniţiat după un studiu  serios, numai de către conducerea FRR !
   Principalul motiv al refuzului se datora faptului că nu eram prea “iubit”  de cei doi şi îl voi dezvălui într-un viitor articol “Operaţiunea Trio”.  Un al doilea motiv ar fi fost (după spusele unui amic YO3), ne-propunerea unuia din “boşi” ca preşedinte al clubului CW.
   Astfel că proiectul nostru a căzut eroic şi a fost înmormântat  fără multă vorbă.
   După marea vânzoleală din Decembrie 1989, cam prin 1995 am aflat că pe la FRR a fost o iniţiativă numită YO-CW-GRUP, dar care exista doar ca denumire pe hârtie.
   Am luat legătura cu Vasile YO3APG, i-am trimis din nou un proiect, după care iar am aşteptat vre-un an şi ceva fără să primesc un răspuns.
   întrebând telefonic despre propunerea mea, Vasile YO3APG, cam jenat  m-a lăsat să înţeleg că propunerea mea nu prea a fost agreată.
   Astfel ca m-am lăsat păgubaş de a mai colabora cu FRR.

   După câţi-va ani, pe la mijlocul lui 1998 sau 1999, m-am gândit să reiau iniţiativa înfiinţării unui club CW.  Am vorbit cu câţi-va radioamatori YO telegrafişti convinşi (printre care YO4HW şi YO9ASS), dar rezultatul a fost total dezamăgitor. Mi s-a răspuns că aşa ceva costă mult, nu sunt bani şi n-are rost să ne pierdem vremea că sunt si alte lucruri de făcut...

   Astfel că am luat hotărârea să mă implic singur şi să înfiinţez un club privat, fără legătură  cu FRR.
   După câteva luni, am refăcut regulamentul clubului, am găsit şi o denumire atractivă,  am găsit şi ceva bani în buzunarul propriu, astfel  că la 1 Ianuarie 2000 s-a născut PRO-CW-CLUB.
   Am investit cam 200$ la o firmă de IT pentru un certificat de membru (model propus de mine) , tipărirea primelor 30 de certificate pe o imprimantă performantă şi multiplicarea a 300 de fluturaşi pe care i-am trimis în lumea largă.
   La începuturi am primit un bun sprijin din partea lui YO9CFR (TKS).


   Apoi încet, încet, au început să se înscrie în club membri din România dar şi din alte ţări.
În prezent clubul are peste 100 de membri activi din 35 de ţări si 6 continente, dar şi 12 membri de onoare,  toţi operatori telegrafişti de prima mână.
   În 2007 am deschis şi un sait pentru club cu ajutorul unui radioamator din YO2, apoi cum colaborarea s-a cam răcit şi a devenit dificilă, am hotărât că ce fac eu ar fi bine făcut, fără să mă mai milogesc în stânga sau dreapta  şi am deschis un blog propriu.

   Am iniţiat şi un concurs al clubului (PRO-CW-Contest), participarea a fost destul de modestă, dar a făcut clubul cunoscut în lume.
   În anul 2006 am preluat cunoscutul concurs TOPS (primul concurs TOPS a avut loc in anul 1945 sau 1946 dupa unele surse) care era pe cale de dispariţie  şi am început promovarea lui, cu un nou regulament şi premii atractive.
   Managerul concursului  TOP of OPERATORS ACTIVITY CONTEST  este  Nelu Branga YO2RR, dar şi sponsor principal.


   În prezent clubul nostru are trei saituri, unul pentru activitatea clubului, unul doar pentru concurs şi unul cu regulamentele diplomelor oferite de club.
O parte din diplome se pot obţine şi de ne-cunoscători de telegrafie.




Vasile Giurgiu YO6EX

Nota:
acest articol a apărut prima dată pe saitul radioamator.ro la data de 2 Octombrie 2017 şi are 1900 cititori.


Imnul radioamatorilor - amateur radio anthem



Capra vecinului


   Majoritatea radioamatorilor cunosc avantajele utilizării diverselor clustere DX, pe care le accesează mai des sau mai rar, după nevoi, unde găsesc cele mai noi informaţii privind activităţi DX, IOTA, WFF, WCA, etc.

   Putem vedea zilnic sute de postări, ale unor radioamatori care vor să semnaleze apariţia unor staţii interesante. Astfel putem afla rapid frecventa de lucru, cu câţi KHz up or down ascultă, QSL via, sau informaţii privind locaţia.

   Dar există şi radioamatori, care vor doar să se laude că au lucrat un DX, iar comentariul la postare are forma: tnx for QSO John sau Bob sau ...
   Am mai constatat că sunt radioamatori ca ruşii, italienii, germanii, care postează informaţii despre staţiile operate de co-naţionalii lor, cu zecile. Nu există un indicativ special rusesc care să nu fie semnalat de zeci de ori pe zi, mini-expediţiile italiene sau  spaniole semnalate de amicii lor italieni sau spanioli.
   Dar am observat şi fenomenul invers şi anume, la români, cărora li se potriveşte proverbul românesc din titlu...
   Exemplu: YO4W... a lucrat o expediţie rară (VP8STI) şi o semnaleaza astfel: tnx gl...
Nimic despre frecvenţa unde a fost auzit, nu cumva să faciliteze vre-unui alt YO contactarea  rarităţii... Şi nu este singurul...

   Am avut în ultimii doi ani multe (peste 20) expediţii WCA şi YOFF. Am lucrat şi zeci de YO. Desigur că o postare pe cluster, de la  un YO ar fi fost un ajutor binevenit pentru a atrage atenţia lumii asupra indicativului, frecvenţei şi locaţiei.
(În expediţiile din anii 2015 si 2016 am făcut peste 4500 de QSO-uri, din care  200 cu staţii YO).
   Dar surpriză... Cu o exceptie, în ultimii doi ani nu s-a găsit măcar un YO din cei lucraţi de mine să semnaleze prezenţa mea în trafic...
   Mulţumesc lui YO3JW pentru multiplele postări, (aproape la fiecare expediţie) dar şi lui YO6CFB pentru singura sa postare.
   Nu prea surprinzător, acelaşi YO care m-a chemat şi nu a semnalat prezenţa mea pe cluster, apare în minutul următor semnalând o staţie YU1...
   În schimb am avut semnalări numeroase de la staţii RA, DL, UR, OK, LZ, PY,  etc.
   Concluzia?
   De ce să–şi pună în log şi alţi YO-i  DX-ul sau expediţia lucrată, dece să semnaleze expediţia unui YO ajutând-ul astfel ?
   Dă-l încolo, eu îl am în log, ceilalţi nu contează, iar expediţionarul  YO să se descurce singur...

   Am fost curios să văd dacă şi alte expediţii YO sunt tratate identic, sau numai subsemnatul sunt „iubit” de corespondenţii YO. Am studiat postările YO apărute pe cluster  pentru YO9KXF/P cu expediţia IOTA din Marea Neagră.
   Situaţie aproape identică,  în cele 5 zile de trafic, au fost postări doar de la trei radioamatori YO. Sunt convins că în logul expeditiei apar mult mai mulţi...

   Vorbind despre această situaţie cu un amic YO6..., acesta mi-a sugerat mai în glumă,  mai în serios, să „deletez” din log QSO-urile cu acei YO...

Să moară şi capra lor...

YO6EX


Acest articol a aparut pe saitul radioamator.ro la data de 2 Noiembrie 2016 (2513 accesari)


Fortificaţii Româneşti în Eter



   În urmă cu vre-o 20 de ani, în Spania a apărut un program de diplome numit „Diploma Castillos de Espana - DCE „.
   Programul a fost gândit ca un sprijin pentru popularizarea pe plan intern şi internaţional, a locurilor istorice spaniole în special castele şi fortificaţii.
   S-a avut în vedere că în Spania radioamatorismul este considerat activitate culturală şi ca atare este sprijinit financiar şi logistic de Ministerul Culturii.
   Un aport major în sprijinul radioamatorismului îl are şi Casa Regală, prin persoana fostului rege Juan-Carlos EA0JC.
   Aproape în acelaş timp au apărut acţiuni similare în Franţa - DFCF, urmate apoi şi de alte ţări ca Germania – COTA-DL, Portugalia - DFCP, etc.  
   În România, în anul 2009 YO3APJ a lansat  proiectul Romanian Historical Objectives – RHO.

   De curând, la iniţiativa unor membrii ai PRO-CW-Club, s-a dorit dezvoltarea programului de diplome privind siturile istorice româneşti. Pentru a nu interfera cu programul RHO, noile diplome se referă numai la fortificaţii, fortăreţe, forturi, biserici fortificate, aşezări fortificate şi linii fortificate de apărare.
   Astfel, a fost initiat un nou program de diplome, pentru activarea unor locuri fortificate de pe teritoriul ţării. Lista cu obiectivele istorice publicată de RHO, a fost complectată şi adăugită cu noi amplasamente, conform cu lista publicată de Ministerul Culturii.
   A fost înfiinţat un nou sait, pe care poate fi găsit regulamentul diplomelor (gratuite), atât pentru vânători cât şi pentru activatori. Tot aici se găsesc listele cu locurile fortificate din fiecare judeţ, noutăţi privind expediţiile, lista diplomelor acordate şi alte informaţii.  

   Dorim să facem cunoscută în lume istoria zbuciumată a ţării noastre, dovadă fiind sutele de fortificaţii, ridicate pentru apărarea ţării împotriva hoardelor de jefuitori.
   Puteţi să ajutaţi şi dvs., prin activarea unor situri istorice, care în multe cazuri se află la câţi-va paşi de casă.

   Avantaje: excursii interesante de o zi sau două (eu le-am numit mini-expediţii),   cunoaşteţi noi locuri poate ne-vizitate vre-o dată, produceţi pile-up-uri în trafic, vă faceţi cunoscut în lumea mare a radioamatorilor şi faceţi publicitate radioamatorismului!
De fiecare dată am avut parte de vizitatori uimiţi de ce vedeau şi auzeau...
   Dezavantaje: trebuie să plecaţi de acasă, cheltuiţi ceva bani (nu prea mulţi) şi tot nu scăpaţi de nevastă...hi...

(Desen de Bogdan Calciu - 2011)


   Cred că mulţi au auzit în trafic pile-up-uri, care la prima vedere păreau
inexplicabile, ne-fiind vorba de niscai ţări rare sau DX-uri ne-mai auzite.
  În cele mai multe cazuri a fost vorba despre activităţi în locuri istorice, flora-fauna, sau ambele.
   În cîteva ore puteţi face câteva zeci sau chiar sute de QSO-uri! Sunt valabile
toate modurile de lucru: CW, SSB, RTTY, PSK, etc.
   Pentru cei care nu au mai luat parte la expediţii radio, recomand să citiţi articolul Field Day Handbook, de unde puteţi extrage câteva idei privind echipamentul necesar:  http://yo6ex.blogspot.ro/2009/08/fiel-day-handbook.html .
   Pentru mai multe informaţii referitoare la situri fortificate şi proceduri, consultaţi saitul:

 Acest articol a apărut prima dată pe saitul radioamator.ro şi a avut 3119 accesări.
.

ZA0HQ în Campionatul IARU-HF...




Subsemnatul YO... fiind supărat rău pe CA al FRR, m-am gândit să le trag o ţeapă, să rămână în istorie...
Să le arăt cum se ocupă un loc fruntaş la campionatul IARU-HF în clasamentul HQ, mult mai sus decât YR0HQ...

Zis şi făcut:
Am luat legătura cu 2-3 radioamatori albanezi, le-am prezentat planul, ăia au sărit în sus de bucurie, era prima participare albaneză... Apoi ei au procurat autorizaţia cu indicativul ZA0HQ, au asigurat amplasamentele pentru 4-5 locuri de concurs, cazare, diode cu plută, (frigiderul l-am adus noi...) etc.
Noi (adica eu şi câţi-va amici - nu spun care, că toţi sunt supăraţi pe FRR - sau invers...) am încărcat într-un microbuz (şi încă vre-o 4-5 autoturisme) transceiverele, liniarele, antenele, ceva calculatoare şi cu 2 zile înainte de IARU HF eram pe poziţii de luptă.
Am făcut ceva probe ca ZA/YO6... ZA/YO3... ZA/YO9... pile-up-uri, îngrămădeală, poliţişti de frecvenţe, acorduri, înjurături, puncte, linii, mârâieli, tot tacâmul.
Apoi la ora fix şi o secundă ZA0HQ a început atacul... QSO-uri după QSO-uri, zeci, sute, mii, au umplut logul nostru N1MM...
Şi aşa după terminarea campionatului IARU-HF, am constatat că ne-am plasat pe locul 2, desigur după DA0HQ (ăia cu secretul în 160m)...
Ne-am uitat pe clasament şi YR0HQ era şi el acolo... pe undeva...
73 si la mai mare...

P. conf. YO6EX



Mesajde yo8cln » Mar Iul 15, 2014 2:59 pm
Excelenta realizare ! Dar, la intoarcere , nu va este teama de unele masuri din partea "autoritatilor"? Sau nu va mai intoarceti ? Oricum dupa cum merg lucrurile, in curind va fi mai bine la ei. 73 ! de yo8cln

Mesajde YO6EX » Mar Iul 15, 2014 3:16 pm 
Cum preşedintele albanez a promis că ne decorează :D ,
ne mai gândim dacă ne întoarcem... ;)

Mesajde YO8RFS » Mar Iul 15, 2014 5:04 pm 
Poate ne dai si noua niste poze de la actiune......asa ....pentru delelctare !
Cine stie.....La anu vor fi 5 statii HQ si la ei ! :lol:

Mesajde yo8cev » Mar Iul 15, 2014 6:14 pm
Felicitari si,, La mai mare" :!:

Mesajde YO4SI » Mie Iul 16, 2014 2:01 am
Cel mai fain pamflet despre campionatul mondial IARU. Si despre concursuri in general. Felicitari Sica ! 73s ! Mircea = yo4si


2013 – 2014 ani aniversari pentru comunicaţiile din România

   România a fost printre primele ţări care au introdus comunicaţiile telegrafice prin fir şi prin radio - care în acea perioadă de început se numea TFF - telegrafie fără fir.

Se împlinesc 160 de ani de la instalarea primei linii telegrafice Viena-Timişoara-Alba Iulia-Sibiu-Cluj, dată în funcţiune în anul 1853.
În 1854 se deschide linia telegrafică Sibiu-Braşov, Braşov-Bucureşti şi Bucureşti-Giurgiu-Russe, apoi Timişoara-Lugoj-Orşova.

140 ani (1873) de la înfiinţarea primei unităţi de telegrafie din Armata Regală Română, în urma decretului 1303/1873 dat de regele Carol I.

                       Aparat telegrafic de producţie românească

110 ani – (1903) Serviciul Maritim Român instalează primele staţii radio (TFF) în porturile Constanţa, Galaţi, Cernavodă, Călăraşi, Giurgiu şi pe mai multe nave printre care: navele de pasageri "Carol-I", "Principesa Maria", "România". Prima navă militară utilată cu un post TFF a fost crucişătorul "Elisabeta".

100 ani - (1914), de la punerea în funcţiune a primei staţii radio-telegrafice guvernamentale, pentru comunicaţii naţionale şi internaţionale, sub numele de "SNTFF = Staţiunea Naţională de Telegrafie Fără Fir". Era utilizată pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor guvernamentale dar şi pentru telegrame de presă necesare ziarelor din ţară şi străinătate. Prima legătură a fost stabilită cu staţiile marinei din Galaţi şi Constanţa. Apoi s-au stabilit legături permanente cu Atena (ATA), Roma (ICD), Paris, etc. Instalată în parcul Carol, staţia avea o putere de 150 kW iar antena era montată pe doi piloni de 75m înălţime. În următorii doi ani vor mai fi instalate încă 3 staţii de mare putere.

Tot în 1914 România aderă la Convenţia Radiotelegrafică Internaţională.
Demn de remarcat – în anul 1916 staţia din parcul Carol a fost montată pe trei vagoane de cale ferată, devenind astfel prima staţie terestră-mobil, din lume. A fost utilizată în cursul primului război mondial, pe traseul Bucureşti - Iaşi.

Pentru a marca aniversarea acestor evenimente importante pentru ţara noastră, pentru istoria noastră, PRO-CW-CLUB a instituit diploma aniversară

ROUMANIAN RADIO & TELEGRAPH ANNIVERSARY CERTIFICATE


Condiţiile pentru obţinerea diplomei se găsesc la adresa: http://yo6ex-awards.blogspot.com

Articol apărut la 12-6-2013 pe saitul radioamator.ro şi a avut  4368 accesări.
.