"Telegrafia pentru radioamatorism, este ca sarea în bucate"
"Amateur radio without telegraphy is a food tasteless"

Atenţionare.

   
       Nu toţi radioamatorii sunt egali.
Unii ştiu telegrafie!


   Toate articolele tehnice publicate pe acest blog, sunt rezultatul construcţiilor şi experimentărilor făcute de mine în timpul activităţii de radioamator. Mă adresez în special radioamatorilor începători dar şi altora care s-au lovit de problemele publicate.
   Rog ca eventuelele întrebări să le puneţi numai după citirea cu atenţie a materialului respectiv.
   Vă voi răspunde pe blog sau prin e-mail.
   Nu voi publica comentariile postacilor de profesie.
   Comentariile făcute doar de dragul polemicii nu le voi lua în seamă. Am altceva mai bun de făcut.
MULŢUMESC.


Comentariile sunt bine venite.
Dar...
cele "semnate" anonim nu vor fi publicate.
Vor fi trimise împreună cu autorul lor, acolo unde le este locul...



Aventurile unui ham radio la shopping

 

   Am observat că în ultima vreme (desigur înainte de arestarea la domiciliu din cauză de virus), în special mamzelele de prin show biz nu fac pur şi simplu cumpărături, ci fac “shopping”… Desigur shopping în mintea lor înseamnă altceva, adică a cutreiera magazinele de top şi a cumpăra tot ce n-au nevoie şi pe cât mai mulţi bani, ca apoi să iasă pe uşile marketului încărcate cu sacoşe, privind victorioase spre paparazii care aşteaptă la datorie, mai o poză, mai un interviu şi uite aşa…  restul, ştiţi voi.

Dar să trecem la oile noastre… Am constatat că în ultima vreme antenna tunerul meu, a început să facă figuri. Ba contactele comutatoarelor nu mai calcă unde trebuie, ba un condensator fix a decedat tocmai când mi-era lumea (undelor) mai dragă, etc. Desigur că din anul 1984 când a fost construit a trecut ceva vreme şi până acum m-a servit conştiincios. Cum din motive de sănătate nu mai pot construi nimic (nu din lipsă de piese…) m-am hotărât să fac şi eu “shopping” dar virtual şi mai ales de nevoie… 

Aşa că m-am gândit să “shoppez” un tunner de fabrică, chiar dacă este (mult) mai scump… După ce am citit zeci de “rewievuri” am scos repede de pe listă MFJ (am rămas impresionat de cantitatea de critici şi cuvinte grele la adresa firmei) m-am hotărât la un tunner dela firma Palstar, chiar dacă este considerată o firmă scumpă. Zis şi făcut. Cum eu am un principiu, de regulă cumpăr de la producători români sau comercianţi români, în ideea ca mai mulţi bani să rămână în ţară, am început să caut şi am  găsit 2-3 comercianţi. Unul a declarat că nu are aşa ceva, altul nu mi-a răspuns la e-mail, iar la al treilea am găsit pe sait un AT-500 cu frumoasa sumă de 3.679 lei, adică vre-o 760 de Euro. Hmmm… Mult…  Am scos plicul cu euro-i, i-am numărat o dată, apoi a doua oară şi chiar a treia oară… M-am scărpinat în cap spunându-mi, că totuşi eu am muncit pe bani şi nu mi-au căzut din cer.

Atunci am trecut la faza următoare. Am deschis pagina saitului Palstar şi am constatat că AT-500 la poarta fabricii costă 499.95$ adică 437.5 Euro. Apoi am căutat preţuri la comercianţi situaţi în UE. Şi iată ce am găsit:

Germania: între 599 şi 609 Euro.
Olanda: 560-570 Euro.
Austria 584 Euro.
Spania: 599-635 Euro.
Grecia: 499 E.
Italia: 549-579-625 E.

Dar tot în Italia am găsit la ofertă un AT-500 cu 499 Euro. M-am interesat de seriozitatea firmei şi într-o Miercuri seara l-am aruncat în coş, Joi am primit factura pro-forma, Vineri am trimis banii prin bancă, Luni seara am fost anunţat că coletul a fost predat la DHL şi Joi l-am primit. Total costuri cu transport, asigurare şi comision bancar, 550 Euro…

Scăzând 550 din 760, rezultă un adaos comercial de 210 Euro la firma românească… Desigur poate fi şi altă explicaţie, distribuitorul să-l fi păcălit… Oricum la acest preţ va rămâne cu el în braţe iar banii din  YO vor ajunge tot în conturile unor firme străine.
Ce am învăţat din aceasta întâmplare?
Că informarea este mama sănătaţii… financiare.

P.S. Nu am nominalizat firmele comercianţilor nici cei români nici cei străini, nu vreau să fac reclamă nici-unuia.
În foto, vechiul antenna tunner HM şi deasupra cel nou.

Best 73’s & cheap shopping

Scrisoare către tinerii radioamatori


   Vă scriem noi radioamatorii veterani născuţi în anii celui de al doilea război mondial sau imediat după, noi care am învăţat telegrafia şi radiotehnica pe la AVSAP sau UCFS, care am avut instructori radioamatori la rândul lor veterani autorizaţi înainte de război şi pe care i-am cinstit şi îi mai cinstim cum se cuvine.  

   Noi care am trăit în regimul comunist, când o autorizaţie de radioamator era primită după 2-3 ani de verificare securistă şi doar dacă nu aveam muşte pe căciulă sau schelete în dulap de pe vremea regimului burghezo-moşieresc,  sau am fost foarte norocoşi dacă nu s-a aflat că bunicul fusese chiabur sau proprietar de lăptărie.

   Noi radioamatorii veterani care am construit receptoare 0-V-1 cu o lampă pe o bucată de carton şi am recepţionat DX-uri de la celălalt capăt al lumii.

   Noi care am construit un emiţător cu lămpi ruseşti “făcute rost” cu mare greutate.

   Noi care eram prin anii `50-`60 obligaţi să trimitem la FRR copii după carnetul de lucru să se vadă dacă nu cumva vorbim cu radioamatori duşmănoşi regimului popular.

   Noi veteranii care pe la Radiocluburi sau Case de Pionieri ani în şir am ţinut cursuri şi am scos zeci şi sute de radioamatori pasionaţi, unii încă activi aici în ţară sau aiurea pe meridianele terrei.

   Noi care am construit receptoare, emiţătoare sau transceivere cu piese decalibrate adunate din spatele fabricii IPRS sau ICE, aparate cu care am făcut zeci şi sute de mii de QSO-uri şi am participat la concursuri internaţionale, ne-am bătut cot la cot cu “capitaliştii” dotaţi cu ultimul răcnet al tehnicii.

   Noi care cu gioarsele noastre am avut obrăznicia să şi câştigăm multe din aceste concursuri.

   Noi care am băut cafea cu nechezol, cico şi brifcor, ca să nu adormim  cu pistolul de lipit în mână sau cu capul pe microfon la un DX sau concursuri.

   Noi care primeam pe sub mână documentaţia tehnică, prin şoferi de tir sau marinari din flota României unii dintre ei radioamatori activi (da, atunci România avea flotă!).

   Noi care la “revoluţie” ne-am trezit cu vitejii soldaţi ai armatei române la uşă, ne-au pus kalaşnikovul sub nas şi ne-au confiscat A-patrusutedoişpele şi microfonul ca să nu contactăm “teroriştii” pe care nu i-a văzut nimeni nici atunci şi nici mai târziu.

   Noi care ne-am construit primul calculator HC-85 prin anii ’80, noi care pe la mijlocul anilor ’90 am dat bani grei pe un 286 sau 386. Noi care am fost printre primii clienţi pe la café-interneturile deschise atunci.

   Noi care am deschis primele saituri şi bloguri pentru radioamatori.

   Noi care în cea mai grea perioadă a secolului trecut, am reuşit să ţinem sus drapelul României.

   Noi veteranii radioamatorismului românesc care nu ne plasăm la vârful piramidei lui Maslow”, dar care am format baza acestei piramide care altfel nici nu ar fi existat.

   Noi radioamatorii veterani pe care voi îi consideraţi  mazete ale radioamatorismului, vă rugăm să ne scuzaţi că vă împiedicaţi de noi şi vă  stăm în drumul spre vârful piramidei.

   Noi radioamatorii veterani vă rugăm să ne scuzaţi că am rezistat atât de mult timp pe această lume, că încă mai trăim şi nu am murit.

P. conf.
Vasile Giurgiu
YO6EX

Acest articol a apărut prima dată pe saitul radioamator.ro la data de 30 decembrie 2017 şi are 6370 cititori.