Prima expediţie în centrul geografic al României

   Într-una din deplasările mele prin judeţ, am descoperit că centrul geografic al României se găseşte la câţiva zeci de kilometri de QTH-ul meu. Locaţia fiind interesantă, cu un nume rezonant, mi-a venit ideea de a face o expediţie radio în zonă.

   Acest punct este situat în apropiere de localitatea Dealu Frumos pe podişul Hârtibaciului, într-o zonă de protecţie specială de faună şi floră, YOFF-183  (ROSPA-0099). În apropiere se găseşte şi obiectivul ROHIST: SB-F26 (WCA: YO-00443), respectiv Biserica fortificată Dealu Frumos.

   Principala problemă a fost găsirea metodei de a alimenta transceiverul meu TS-830S, fără reţea de curent. M-am gândit la un invertor. Dar de unde?

   După multe telefoane şi alergatură, am reuşit să găsesc de închiriat un invertor. Puterea nominală era de 500w, dar în practică s-a dovedit că la jumătate din consumul admis, se cam încălzea.

   În ziua de 23 Iulie, m-am trezit o dată cu găinile, am încărcat maşina cu toate bagajele şi la ora 5,30 am luat-o din loc.

   Ajuns la locul faptei, am aruncat peste un copac o sârma de 40 de metri şi la ora 7,25 am făcut primul apel în banda de 80m: de YO6EX/M... Mi-a raspuns YO3JW, apoi încă o serie de staţii YO. După vre-o 20 de minute am constatat că invertorul era cald bine, nici staţii YO nu prea erau în bandă, am făcut QRT şi am plecat mai departe cca 2km, pînă în satul Dealu Frumnos.

   În chiar centrul geografic al României, există un monument datând din anul 1858. Pe monument există o inscrtipţie în limba germană, pe care v-o prezint intr-o traducere sper cât mai exactă:
   "În anul 1858, sub stăpânirea Împăratului Franz-Josef  I, când contele Karl Furst Schwarzenberger era guvernator, pe când baronul Heinrich von Lebzelfen al IV-lea era preşedinte, acest drum a fost construit cu puterile adunate ale oamenilor cinstiţi ai Plasei Sibiului şi anume din Nocrich, Agnita şi Cincu Mare şi a fost deschis pentru circulaţia publică".
   Pe partea opusă stă scris:
   "În amintirea guvernatorului imperial crăiesc care este şi preşedinte al Plasei, Franz Bogdany şi pentru reprezentantul  imperial crăiesc Lupini Eitel, precum şi pentru administratorul imperial crăiesc al Plasei, Simonis, care au ajutat la ridicarea acestui monument. De la Comunele recunoscătoare".
   În vârful monumentului a existat o machetă mare a vulturului imperial confecţionată din bronz aurit. Doar că a fost furat de concetăţenii noştrii cei tuciurii. Acum este doar un vultur mic, făcut din gips, pus de actualul primar.

Notă: Existenţa monumentului ridicat în anul 1858, nu are nici-o legătură cu centrul geografic al României, care este o descoperire de dată recentă. Doar că se află în acelaşi loc. Sigur, constructorii monumentului nu sau gândit nici o clipă la această posibilitate.

  
   Satul Dealu Frumos (Schoenberg), atestat documentar din anul 1280, aparţine de comuna Merghindeal.  Este un sat frumos aşezat într-o zonă pitorească. Are o oarecare notorietate datorită unor ONG-uri care au început să renoveze biserica fortificată care datează de prin secolul XIII şi organizează aici diferite întruniri pe teme artistice şi de arhitectură.
   Locuitorii (cca 350) sunt în majoritate ţigani, care ocupă cu chirie casele părăsite de saşi şi care acum aparţin primăriei. Mai sunt câteva zeci de români, câţiva saşi, un italian care şi-a făcut o casă frumoasă. Câteva case vechi, săseşti, au fost cumpărate de un englez.
   Ţiganii par mai liniştiţi decât cei din alte părţi, se ocupă cu agricultura, au animale, dar casele în care locuiesc sunt neîngrijite şi murdare.
   Datorită lipsei gazului metan, dar şi mulţimii de ţigani, românii nu se prea înghesuie să cumpere case, care sunt destul de ieftine.

Biserica fortificată

Casa parohială

Şcoala

   Ajuns în sat, am căutat adresa unde trebuia să mă cazez şi să instalez staţia. Am păşit în curte, unde m-au întâmpinat câteva gâşte şi un gânsac care sâsâia ameninţător.  Am intrat intr-un fel de pridvor închis cu geamuri, unde am găsit două capre legate cu o sfoară, care au început să-mi arunce priviri galeşe, sperând probabil că le voi elibera...

   Am fost întâmpinat de o ţigăncuşă de vre-o 10-11 ani care m-a luat direct:

- Tu eşti ăla cu radio?

- Da, io's...

- Noa' bine... ăl bătrân o zîs să pui ălea aci cole,

- Păi acolo's caprele...

- Nu-i bai, le-oi muta în partea hastalaltă...

- Altceva ce a mai zis "ăl bătrân"?

- Niic... da' îmi dai şi mie o ciungamă?

Din întâmplare aveam, aşa că i-am dat vre-o 3 pastile. Pare foarte mulţumită.

- Dar maică-ta şi taică-tu unde sunt?

- In Franţa la lucru...

- Şi ce lucrează acolo?

- Poi... di-tăte... şi-mi aruncă o privire pe sub sprâncene...

Nu mai insist şi schimb discutia:

- Da o masă şi un scaun n-ai?

- Ba o hi în camără... hi şî-i vide.

   Am intrat într-o cameră mare cu trei patruri, în rest cam goală, dar am găsit o măsuţă şi o lădiţă pe post de scaun.

Le-am dus în pridvor, apoi am intrat cu maşina în curte, am descărcat şi m-am apucat de instalat. Am ieşit afară căutând un loc unde să pun antena. O întreb pe gazdă:

- Auzi... n-ai un par, ceva, să pun în vârf antena asta, sa fie mai sus?

- Ba cum... hii şî-i vide acle...
   Mă duc după ea într-un fel de şopron, unde sub un braţ de paie găsesc, minune!... trei ţevi de aluminiu de culoare kaki. Mă uit la ele, telescopice. Le pun una în alta, cam doi metri şi jumătate. Numai bune...

- Da de unde le ai? intreb,

- Poi o fo' nişte soldaţ' şi le-o uitatără p-aci......

- Aci în curte?

- Nţ... pi uliţă...

   In fine sunt gata şi încep traficul. Propagarea aşa şi aşa, cam în valuri.
Încep în 20m şi legăturile curg una după alta. Mai încerc în 30m, 40m, dar propagare slabă şi staţii puţine. Totuşi fac cam 120 de QSO-uri.
   După aproape două ore, fac o pauză, scot reşoul şi filtrul să fac o cafea. Când filtrul a început să bolborosească, ce să vezi? Pe uşă apare ţigăncuşa cu două ceşti în mână şi le pune pe măsuţă. Ce-i drept, foarte curate.
 - Cafeiu' nu-i bun în plastic...
 - Tu bei cafea? o întreb...
 - Da' cum... lu "ăl bătrân" io îi fac cafeiu'
 - La filtru?
 - Noo... la năsîp, c-aşa-i place...
 - Aha... Da' unde-i "ăl bătrân"?
 - S-o dus sa vândă calu'
 - Şi când se întoarce?
 - Când l-o răzghi foamea...
Sorb din cafea, scot o ţigară dau s-o aprind, gazda se uită la mine şi zice:
 - Da' nu vrei ţâgări bune?
 - Păi ce astea nu-s bune?
 - Păi More?... stai să vez'...
Dispare în casă şi revine cu un pachet roşu, mă uit, Dun-Hill!...
Prudent întreb:
 - Cât costă?
 - Pentru matale, zice, 10 lei.
 - Dar cu cât le vinzi de obicei?
 - Cu 20... da' matale eşti mosafir...

   Pînă la amiază mai fac ceva trafic (trafic radio nu de ţigări... Hi...), apoi încep să mă gândesc cum să procedez cu masa.
   Mă duc la bucătărie, gazda curăţa cartofi.
 - Faci de mâncare?
 - Poi da ca poate vine "ăl bătrân".
 - Aha... vreau şi eu să mănânc. Unde pot să pun grătarul?
Iese cu mine afară şi după colţul casei îmi arată un grătar mare, cu capac, mangal, ţepuşe, tot tacâmul!... Pe o parte scrie: Chez Bessac.
 - Din Franţa, zice cu mândrie.

Sigur că am pofit-o la masă, n-a zis nu... Hi...

   După masa de amiază mă întind pe o pătură la umbra unui măr şi trag un pui de somn. Pe la 5 sorb restul de cafea rămas de dimineaţă, mă întorc la staţie, mai fac ceva QSO-uri şi hotărăsc că în condiţiile date, nu pot să rămân peste noapte. Pe la 7 şi jumătate spre seară, împachetez să o iau din loc.

   Am realizat 341 QSO-uri, majoritatea în CW.
Echipament: TS-830S, cca 60-70w.
Antena tuner MFJ-901 şi SWR-metru Diamond SX-100.
Antena verticală 7,1m (descrisă pe blogul meu).
Log pe hârtie.

   La plecare, întreb gazda:
 - Cât mă costă "sejurul"?...
 - Cât vrei mata.
 La vederea bancnotei zâmbeşte cu gura pînă la urechi...
- Da' dece nu stai pînă mâne?
Inventez o problemă de familie şi dau să mă urc în maşină, când aud pe uliţă un tip care lălăia un cântec.
 - Vine "ăl bătrân" zice gazda...
 - O fi vândut calul?
 - Da' păi cum...

   Nu mai stau să-l cunosc pe "ăl bătrân", accelerez şi o iau din loc. Trec pe lângă el, un tip cărunt, cu barba şi mustaţa stufoasă, cu o bere într-o mână şi alte două sub braţ şi mă gândesc la cântecul auzit, care mi se pare foarte cunoscut.
   Abia la ieşirea din sat, realizez că "ăl bătrân" lălăia de zor melodia  "Trei Culori"...

   Să mori şi alta nu...

Şi astfel s-au încheiat aventurile unui radioamator la...

Pa! 73 şi 44!