"Telegrafia pentru radioamatorism, este ca sarea în bucate"
"Amateur radio without telegraphy is a food tasteless"

Scrisoare către tinerii radioamatori


   Vă scriem noi radioamatorii veterani născuţi în anii celui de al doilea război mondial sau imediat după, noi care am învăţat telegrafia şi radiotehnica pe la AVSAP sau UCFS, care am avut instructori radioamatori la rândul lor veterani autorizaţi înainte de război şi pe care i-am cinstit şi îi mai cinstim cum se cuvine.  

   Noi care am trăit în regimul comunist, când o autorizaţie de radioamator era primită după 2-3 ani de verificare securistă şi doar dacă nu aveam muşte pe căciulă sau schelete în dulap de pe vremea regimului burghezo-moşieresc,  sau am fost foarte norocoşi dacă nu s-a aflat că bunicul fusese chiabur sau proprietar de lăptărie.

   Noi radioamatorii veterani care am construit receptoare 0-V-1 cu o lampă pe o bucată de carton şi am recepţionat DX-uri de la celălalt capăt al lumii.

   Noi care am construit un emiţător cu lămpi ruseşti “făcute rost” cu mare greutate.

   Noi care eram prin anii `50-`60 obligaţi să trimitem la FRR copii după carnetul de lucru să se vadă dacă nu cumva vorbim cu radioamatori duşmănoşi regimului popular.

   Noi veteranii care pe la Radiocluburi sau Case de Pionieri ani în şir am ţinut cursuri şi am scos zeci şi sute de radioamatori pasionaţi, unii încă activi aici în ţară sau aiurea pe meridianele terrei.

   Noi care am construit receptoare, emiţătoare sau transceivere cu piese decalibrate adunate din spatele fabricii IPRS sau ICE, aparate cu care am făcut zeci şi sute de mii de QSO-uri şi am participat la concursuri internaţionale, ne-am bătut cot la cot cu “capitaliştii” dotaţi cu ultimul răcnet al tehnicii.

   Noi care cu gioarsele noastre am avut obrăznicia să şi câştigăm multe din aceste concursuri.

   Noi care am băut cafea cu nechezol, cico şi brifcor, ca să nu adormim  cu pistolul de lipit în mână sau cu capul pe microfon la un DX sau concursuri.

   Noi care primeam pe sub mână documentaţia tehnică, prin şoferi de tir sau marinari din flota României unii dintre ei radioamatori activi (da, atunci România avea flotă!).

   Noi care la “revoluţie” ne-am trezit cu vitejii soldaţi ai armatei române la uşă, ne-au pus kalaşnikovul sub nas şi ne-au confiscat A-patrusutedoişpele şi microfonul ca să nu contactăm “teroriştii” pe care nu i-a văzut nimeni nici atunci şi nici mai târziu.

   Noi care ne-am construit primul calculator HC-85 prin anii ’80, noi care pe la mijlocul anilor ’90 am dat bani grei pe un 286 sau 386. Noi care am fost printre primii clienţi pe la café-interneturile deschise atunci.

   Noi care am deschis primele saituri şi bloguri pentru radioamatori.

   Noi care în cea mai grea perioadă a secolului trecut, am reuşit să ţinem sus drapelul României.

   Noi veteranii radioamatorismului românesc care nu ne plasăm la vârful piramidei lui Maslow”, dar care am format baza acestei piramide care altfel nici nu ar fi existat.

   Noi radioamatorii veterani pe care voi îi consideraţi  mazete ale radioamatorismului, vă rugăm să ne scuzaţi că vă împiedicaţi de noi şi vă  stăm în drumul spre vârful piramidei.

   Noi radioamatorii veterani vă rugăm să ne scuzaţi că am rezistat atât de mult timp pe această lume, că încă mai trăim şi nu am murit.

P. conf.
Vasile Giurgiu
YO6EX

Acest articol a apărut prima dată pe saitul radioamator.ro la data de 30 decembrie 2017 şi are 5060 cititori.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu